Ștefi și Lavi formează un tandem emblematic în echitația nemțeană. E rezultatul simbiozei ce se produce între om și cal atunci când dragostea de sport trece de barierele înțelegerii comune, iar animalul, în felul său, răspunde și ascultă comenzile omului. Până aici, nimic ieșit din comun, doar că Ștefania Marian are 15 ani și, de trei ani, a renunțat la alte plăceri, dedicându-se echitației. Parteneriatul astfel format între cal și călăreț e savuros în fiecare minut. Echitația este un sport care atrage puțin tineret în ziua de azi, când toată lumea visează la investiții pe termen scurt, profitabile. Echitația înseamnă timp petrecut pe terenul de antrenament, înseamnă sentimente, înseamnă pasiune, înțelegere și, mai presus de toate, artă. Arta de a transforma două ființe, cal și călăreț, într-una singură și, în această formulă, muncesc, transpiră și se bucură la unison, într-un sport în care nu se poate trișa, nu se poate fura și nu se pot aranja rezultate.

Cine este Ștefi

Ștefi e o fată ca oricare alta, în clasa a VIII-a, la Școala Gimnazială „Daniela Cuciuc” din Piatra Neamț. Are deprinderi normale, gândește ca un adolescent ce-și dorește să treacă bine de examenele din vara anului viitor. Dar totul se schimbă în preajma celui mai bun prieten, calul. Lavi.

Dintr-o dată, copilul se transformă într-un matur, conștient de responsabilitatea pe care o are: aceea de a struni animalul și de a-l face să răspundă la comenzi, prin sentimente ce se transmit de la primii pași făcuți în boxa în care-și duce acesta traiul. Așa ceva nu se învață, așa ceva se simte, pur și simplu. „De prima dată, am știut că sunt făcută pentru echitație. E ceva ce nu pot să explic, ceva ce ține de suflet și de trăirile pe care le am. Practic dresajul de trei ani. Cum am început? O colegă practica dresajul la Buhuși și mi-a povestit câte ceva. Mi se părea ceva extraordinar. Ceva ce mai găsisem doar în basme, unde cai viteji mâncau jar și prindeau glas sau le creșteau aripi. Într-un sfârșit de săptămână, am mers la Buhuși-Blăgești și am încercat să văd dacă visele pot deveni realitate. În timp, am avut și răspunsul la multe întrebări, iar acum pot să spun că nu vreau să mă apuc de alt sport. Un merit îl are Anca Roman”, declară ferm Ștefania Marian.

Ce vrea de la viață

Sportiva, în vârstă de 15 ani, știe sigur ce va face în viață. Bineînțeles, ceva legat tot de cai, căci nu concepe week-end-urile fără ei. Vrea să devină medic veterinar. A plâns când a citit în presă cum, din nepăsarea autorităților, țara noastră a pierdut herghelii de cai recunoscute în Europa. A fascinat-o povestea cailor sălbatici de la Letea Veche, din Delta Dunării, și crede că orice cal are un suflet apropiat de cel al omului, altfel nu s-ar petrece această simbioză cal-călăreț.

Ce spun părinții? Par că s-au obișnuit cu ideea că trebuie să investească în sănătatea fiicei lor. „Am căzut, la început m-a călcat calul, dar m-am încurajat și mi-am spus că trebuie să continui. Îmi place foarte mult ceea ce fac, iar părinții mă ajută. De fapt, nu cred că au alternativă. Oricum, dacă ar fi să mă apuc de alt sport, tot de echitație m-aș apuca, la orice oră”, mărturisește sportiva, care, în această vară, a participat la concursul de echitație organizat în Baza Hipică „Virgil Bărbuceanu” din Piatra Neamț. Cupa Federației Ecvestre, proba elementar-preliminar, a fost primul concurs important la care a participat și pe care l-a câștigat. S-a sculat dis-de-dimineață pentru a transforma ziua într-una dintre cele mai frumoase din viața ei. Concursul de echitație la proba destinată categoriei ei de vârstă s-a disputat dimineața, pe răcoare, pentru a nu supune deshidratării nici copiii participanți, nici caii.

„Cred că avem cea mai frumoasă bază hipică din România, într-un decor natural de invidiat. Simt că toată lumea care vine la Piatra Neamț concureză pentru un trofeu, deci face sport, dar se și relaxează. Sunt fericită că am câștigat primul meu mare concurs, pentru că la precedentul, disputat anul trecut sub egida Cupei României, nu am câștigat decât experiență”, povestește Ștefania Marian. Fata are și un sfat pentru cei care vor să vândă terenul bazei hipice: „Să se gândească la faptul că nu omoară numai un sport, ci și practicanții ei. Nu suntem numai sportivi într-o bază hipică, mai sunt și caii, pe care, prin deființarea unei baze hipice, i-ar putea condamna la muncă silnică pe viață”.

Cine este Lavi

Calul, Lavi, este prietenul ei cel mai bun: „A fost dragoste la prima vedere. Când l-am văzut, am știut că va fi partenerul meu. Și el sunt sigur că mă iubește. Se manifestă normal, ascultă și mă împinge cu botul când mă duc în boxă la el. De acolo începe conversația între noi. Comunicarea este foarte importantă și, în cazul nostru, este doar de tipul față în față. Nu comunicăm pe rețele de socializare sau prin sms-uri, vă dați seama. De aici, rezultă și legătura indestructibilă dintre cal și călăreț, în acest sport”.