Menu

Constituția României 1923

SUCCESIUNE

  • NIHIL SINE DEO

    NIHIL SINE DEO

    În 1990, Biserica Ortodoxă și MApN au sondat Casele Regale Europene pentru posibilitatea găsirii unui nou prinț străin 

  • Ce È™tim despre „documentul” întocmit de Biserica Ortodoxa Romana si MapN la inceputul anilor 90, referitor la restaurarea Monarhiei.Nu există un „document” realizat de Biserica Ortodoxă È™i Armată, ci a fost vorba de o evaluare a Caselor Regale Europene făcută la iniÈ›iativa PF Teoctist, deoarece Biserica Ortodoxă Română este ideatic-organic legată de Monarhie, ca instituÈ›ie, iar în acea perioadă de început (anii ’90) România ar fi avut nevoie (are È™i astăzi) de un referendum naÈ›ional asupra formei de guvernământ, formei structurii de stat È™i de aici a regimului politic. Una dintre opÈ›iunile de pe buletinul de vot trebuie să fie Monarhia constituÈ›ională, pe temeiul ConstituÈ›iilor monarhice ale României, care exclud revenirea fostei dinastii pe Tron; deoarece ConstituÈ›iile monarhice prevăd alegerea unui prinÈ› dintr-o altă Casă domnitoare din Europa, PF Teoctist a gândit corect o evaluare a unei astfel de eventualități. Nimic mai mult.
  • Respectându-se legile statului, cine ar putea fi rege al României?
    S-ar putea alege un rege dintr-o altă familie, românească sau străină?
    România nu-È™i poate permite aventuri de ilegitimitate. Dacă la referendumul naÈ›ional asupra formei de guvernământ se pronunță o majoritate în favoarea Monarhiei constituÈ›ionale, trebuie să facem apel la ConstituÈ›iile monarhice, unde lucrurile sunt clare (Art. 78 – 79 ConstituÈ›ia din 1923).Ce spun articolele 77, 78 È™i 79 din ConstituÈ›ia României din 1923Art. 77. – Puterile constiÈ›utionale ale Regelui sunt creditare în linie coborâtoare directă È™i legitimă a Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură È™i cu exclusiunea perpetuă a femeilor È™i coborâtorilor lor.

    Coborâtorii Maiestății Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

    Art. 78. – In lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Maiestătii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre fraÈ›ii săi sau coborâtorilor acestora, dupa regulele statornicite în articolul precedent.

    Daca nici unul dintre fraÈ›ii sau coborâtorii lor nu s’ar mai găsi în vieață sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul său dintr’o dinastie suverană din Europa cu Primirea ReprezentaÈ›iunii naÈ›ionale, data în forma prescrisă de art. 79.

    Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

    Art. 79. – La caz de vacanță a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într’o singură Adunare, chiar fără convocare, È™i cel mai târziu până în opt zile dela întrunirea lor aleg un Rege dintr’o dinastie suverană din Europa occidentală.

    Prezența a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunări și majoritatea de două treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea procede la această alegere.

    La caz când Adunarea nu se va fi făcut in termenul mai sus prescris, atunci în a noua zi, la amiazi, Adunările întrunite vor păși la alegere oricare ar fi numărul membrilor prezenți și cu majoritatea absolută a voturilor.

    Daca Adunarile s’ar afla dizolvate în momentul vacanÈ›ei Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor.

    In timpul vacanței Tronului, Adunările întrunite vor numi o locotenență regală, compusă din trei persoane, care va exercita puterile regale până la suirea Regelui pe Tron.

    In toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

Leave a Reply