Menu

Constituția României 1923

SUCCESIUNE

  • NIHIL SINE DEO

    NIHIL SINE DEO

    În 1990, Biserica Ortodoxă și MApN au sondat Casele Regale Europene pentru posibilitatea găsirii unui nou prinț străin 

  • Ce știm despre „documentul” întocmit de Biserica Ortodoxa Romana si MapN la inceputul anilor 90, referitor la restaurarea Monarhiei.Nu există un „document” realizat de Biserica Ortodoxă și Armată, ci a fost vorba de o evaluare a Caselor Regale Europene făcută la inițiativa PF Teoctist, deoarece Biserica Ortodoxă Română este ideatic-organic legată de Monarhie, ca instituție, iar în acea perioadă de început (anii ’90) România ar fi avut nevoie (are și astăzi) de un referendum național asupra formei de guvernământ, formei structurii de stat și de aici a regimului politic. Una dintre opțiunile de pe buletinul de vot trebuie să fie Monarhia constituțională, pe temeiul Constituțiilor monarhice ale României, care exclud revenirea fostei dinastii pe Tron; deoarece Constituțiile monarhice prevăd alegerea unui prinț dintr-o altă Casă domnitoare din Europa, PF Teoctist a gândit corect o evaluare a unei astfel de eventualități. Nimic mai mult.
  • Respectându-se legile statului, cine ar putea fi rege al României?
    S-ar putea alege un rege dintr-o altă familie, românească sau străină?
    România nu-și poate permite aventuri de ilegitimitate. Dacă la referendumul național asupra formei de guvernământ se pronunță o majoritate în favoarea Monarhiei constituționale, trebuie să facem apel la Constituțiile monarhice, unde lucrurile sunt clare (Art. 78 – 79 Constituția din 1923).Ce spun articolele 77, 78 și 79 din Constituția României din 1923Art. 77. – Puterile constițutionale ale Regelui sunt creditare în linie coborâtoare directă și legitimă a Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor.

    Coborâtorii Maiestății Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

    Art. 78. – In lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Maiestătii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborâtorilor acestora, dupa regulele statornicite în articolul precedent.

    Daca nici unul dintre frații sau coborâtorii lor nu s’ar mai găsi în vieață sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul său dintr’o dinastie suverană din Europa cu Primirea Reprezentațiunii naționale, data în forma prescrisă de art. 79.

    Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

    Art. 79. – La caz de vacanță a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într’o singură Adunare, chiar fără convocare, și cel mai târziu până în opt zile dela întrunirea lor aleg un Rege dintr’o dinastie suverană din Europa occidentală.

    Prezența a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunări și majoritatea de două treimi a membrilor prezenți sunt necesare pentru a se putea procede la această alegere.

    La caz când Adunarea nu se va fi făcut in termenul mai sus prescris, atunci în a noua zi, la amiazi, Adunările întrunite vor păși la alegere oricare ar fi numărul membrilor prezenți și cu majoritatea absolută a voturilor.

    Daca Adunarile s’ar afla dizolvate în momentul vacanței Tronului, se va urma după modul prescris la articolul următor.

    In timpul vacanței Tronului, Adunările întrunite vor numi o locotenență regală, compusă din trei persoane, care va exercita puterile regale până la suirea Regelui pe Tron.

    In toate cazurile mai sus arătate votul va fi secret.

Leave a Reply