Menu

De ce-mi lipsește Kitz

NOTE, GÎNDURI, ÎNSEMNĂRI

Autor : Christian Em. de Hillerin
11 decembrie 2015
Din seria: Nostalgie

De ce-mi lipsește Kitz

Nu de mult vă povesteam despre puiul orfan de căprioară. L-am primit în viața noastră, a omului ce-i poartă de grijă.
Sau a omului ce i-a ucis mama în pădure.
Omul este acum stăpânul fiarei din pădure. Sălbăticiunea este blânda dezmierdare a mâinii ucigașe.
La două luni, frageda ființă învață să-l iubească pe cel ce-i întinde biberonul. Eu sunt acela. și mă grăbesc să-ți amăgesc foamea și frica. Laptele este călduț și gaura la biberon destul lărgită să fie cursul suficent. O strig și nu știu dacă va venii sau nu. Ajunsă caută cu botul mirosul laptelui. Se repede și suge cu înverșunare, fără suflare sau răgaz. Are urechile ciulite și ochii caută în părți primejdia ce poate să vină. Sunt eu și tu, nu mai e nimeni și biberonul este gol. N-a fost de-ajuns. Mai aduc unul și iar întinzi botul la mine.

 O fi Dumnezau acela ce te-a creat? A știut el să pună atâta sinceritate în ochii tăi, atâta naivitate în încrederea ta și atâta gingășie fără cuvinte în ființa ta. Botul ți-e stropit cu lapte și nu ști să ți-l ștergi cu limba. îți țin imaginea în mână și te șterg cu șervețel. N-am cui să spun să înțeleagă și nici n-aș știi, cu ce cuvinte să descriu ce simt când te privesc. Mă înduioșez și mă gândesc cum ți-ar fi în pădure fără mine. Nu fugi și primești mângâierea mea. De pe bot, peste sprâncene până peste urechi, ușor, lin, neapăsat. Nu mă privești direct dar îmi îngădui apropierea. Blănița e pătată în alb semn că ești pui la alăptat. Aș vrea să te stâng la piept ca pe un câine dar aici s-a încheiat prietenia. Cu scurte gesturi de oponență ești acum la un pas. Privești de parcă totul e normal și iar admiți o mângâiere. Am înțeles că ești o fiară și nu poți îndura strânsura. E bun laptele dar mai presus e libertatea.
E în firea ta să fi liberă și fără zgardă. Acum fugi și-ți cauți locul acolo unde poți vedea destul în jur. De unde stai să poți fugi în caz de frică. De la o vreme cauți pâine și căte-un fir de ceva verde. Dimineața ne-o sărbătorești cu o prezență și un mic chițăit de pui. De asta zi-am zis Kitz. Ai mai crescut un pic și ești la fel de mândră. Dar mândră e spus greșit. în statură, trăsături, din finețe și gingășie se degaje o caracteristică care pe lângă admirație trezește și impune respect. Poziția capului ce nu se apleacă niciodată alții ar numi-o la om trufie. Dar la pui de căprioară nu poți s-o numești decât noblețe.
„Asta sunt eu și pretind ce mi se cuvine. și nici nu trebuie să pretind că în fața mea ridici pălăria și bucuros ai îngenunchia rugându-mă: Lasă-mă să te admir”.
Curând sărbătorim un an și a trecut ca și o vară. Te-ai înălțat și rotunjit și știi bine cum te chiamă. Ai învățat rostul casei și ești stăpână peste tot. îți admitem orice poznă. Da, dar asta-i prea de tot, ai mâncat toți trandafirii. Nici pomii nu au scăpat complect. Doi sau trei mai fără coajă s-au uscat și sau și rupt. Ce să faci, ăsta e riscul să ai fete răsfățate. Am făcut acum un țarc care e destul de mare să poată fugii în voie. și dacă stau să mă gândesc are acolo loc mai mult decât mine în curtea cu flori. Când am aflat că a sărit gardul și a fugit în pădure nu am plâns tristețea mea și nici nu m-a bucurat de libertatea ei. Dar ceva este deja stabilit. În primăvara următoare voi colinda pădurea și sigur te voi întâlnii. și sper să nu fugi când te strig pe nume Kitz. Să te apropii, nu prea mult dar doar așa, să pot vedea pe cine alăptezi acum la rândul tău.
Nu te-am găsit dar nu am plecat cu mâna goală. La poala unui brad am cules un Kitzulic de o lună, poate două. și asta așa că nu a fost de-ajuns am adus și o Kitzulică, ca să fie amândoi.
Povestea merge înainte. Că la anu au fost trei.
PS. Pentru cine a auzit că păstrarea animalelor sălbatice este interzisă prin lege. E corect pe jumătate. Dar asta fiindcă autoritățile citesc frazele pe jumătate și pricep un sfert.
ONG Conte Charles de Hillerin, a înființat Centrul de salvare și ocrotire a puilor de căprioară. Are această autorizație, și credem că este unică în Romania.

Comments are closed.