Menu

COMENTARIU / Alexandra Stănescu 2

Autor Alexandra Stănescu
13 ani – București
publicat 30.9.2015

Gânduri mici

Acum patru ani, mă urcam pe spatele câinilor si le ziceam ,,Dii!” acum, mă urc în spatele cailor și, în loc să spun ceva, printr-o mișcare lină ating cu piciorul burta calului, pornesc; pot atinge cerul când sunt acolo sus, iar totul e posibil cât timp echipa, formată din cal si călăreț, este unită.
Nu am cuvinte să descriu bucuria pe care o port în suflet, aceea că, acum câțiva ani, am ascultat sfaturile lui Christian, ale Dorei, Irinei, lui mamaie și tataie si ale Ancăi și am urcat din nou pe cal, după câțiva ani în care m-am temut și am subestimat caii.IMG_3269
Acum stau în camera mea amintindu-mi întreaga poveste, de la început și până acum, în prezent. Îmi amintesc toate întâmplările, glumele și poveștile. Toate formează, în sufletul meu, o bibilotecă de amintiri minunate.
Trecutul… Aș vrea să mai merg acolo, măcar o dată. Să pot retrăi și să mă pot bucura din nou de fiecare carte din bibliotecă. Din păcate, doar în cărți acest lucru e posibil. Dar viitorul? Cu el cum rămâne?! Urmează să vedem! Putem spera și încerca ca el să fie ca trecutul, dar numai timpul ne-o va spune. Și până la urmă, dacă trecutul ar fi ca viitorul și viitorul ca trecutul, nu ne-am plictisi de viață?!
Ceva știu sigur: prezentul e prezent si trebuie să ne bucurăm de el pentru că după o secundă, acel timp devine ,, trecut”.
Așa că, eu prefer să folosesc puțin timp pentru a le scrie unor prieteni dragi, care tocmai citesc acest e-mail, câteva din emoțiile și sentimentele pe care le trăiesc eu acum. Acelor prieteni dragi, le spun: ,, Mulțumesc!”.

Leave a Reply