Menu

APRECIERI

***
24.10.2015  Christian E. de Hillerin  Ferma Dora.

Momentele importante în viață le aranjează Dumezeu dar le alegem singuri.
Unii declară că nu se uită niciodată prima cafea, prima țigară dar mai ales prima dragoste.
Nu îi uiți nici pe cei ce te-au îndemnat, însoțit sau cu cine ai împărtăsit aceste evenimente.
Dacă începem cu cafeau , chiar dacă nu e la ibric, trebuie să-ți spun că e primul pas către taifas, de la egal cu partenerii de ceșcuță, implicați în destăinuiri subtile, impresii cotidiene și pozne iertate. Aduce plăcerea păcatului comun, declarat și acceptat. O cafea băută împreună cu un suflet pereche e un jurământ de credință, de prietenie peste ani și de ajutor reciproc necondiționat.
Cu țigara nu e așa plăcut. De cele mai multe ori păcat făcut de ochii lumii. Sunt mare și fumez. Dar după o vreme, cine e stăpănul lui și nu supus grupului de încrazuți, acela renunță. Și ce puternic ești cănd poți să spui celor ce te îndeamnă săi urmezi: Eu fumez numai la cafea împreună cu tatăl meu cănd avem ceva important de discutat. Fumatul așa prostește ca voi, nu e de mine.
Cu cafeau în stânga și țigarea în dreapta stai în grup, te uiți pe ascuns și mâna îți tremură. Brusc cafeaua nu are gust și țigarea nu are fum. Ceva te neliniștește și parcă ai fugii dar nu ai puterea să te îndepărtezi. Totul devine neimportant și un singur lucru îți captivează atenția. Este chipul unui om, fața lui, ochii, da ochii, cum vorbește, cum zâmbeste, cum se mișcă și poate cum te privește.
Unii fac febră, alții au dureri de burtă, unii transpiră iar alții leșină.
Moartea cuprinde copilăria stergînd nevinovăția râsului. Învie fără veste, te cuprinde fără șansă de salvare, te supune și te ridică sus, sus pe tribuna adolescenței.
E dragostea, de care nimeni nu scapă. E șansa să-ți demonstrezi ce ai învățat în anii trecuți, e momentul să demonstrezi cine ești cu adevărat și cum știi să te conduci.
E vremea când îți deschizi sufletul și spui celor apropiați: M-am îndrăgostit.
Te poți îndrăgostii de un film, de o carte, de un om sau o veche amintire. De orice.
Și cel mai înțelept lucru este să poți să spui tuturor, sunt fericit.
Eu cred că boala asta m-a cuprins un pic, și știu și cui să mulțumesc.
Auuu. M-am fript, cafeau e prea fierbinte!

***

24.10.2015  ALEXANDRA STĂNESCU

Stau la masă și beau ciocolată caldă. Îmi imaginez că este de fapt cafea. O cafea nu este doar o cafea; este povestea statului cu prietenii sau familia povestind diferite întâmplări.
Și brusc îmi amintesc… Am băut cândva cafea… Cineva ne ruga să îi preparăm cafeaua, să o înfrumusețăm punandu-i o bombonică lângă. Dar cine?
Așezându-ne la cafea, doamnele stau pe fotolii, iar cei trei poznași pe canapea. Cel din mojloc, șeful poznelor, povesteste, citește e-mail-uri, critică arta, dar mai presus de toate râde… Râde cu drag și bucurie adevărată; face o glumă. Cele două secretare ale poznelor râd și ele. Doamnele se uită una la alta și se amuză.
Aceasta este atmosfera… Atmosfera de la cafea.
Mulțumesc pentru gânduri și sfaturi!

***

21.10.2015 Christian E. de Hillerin Ferma Dora.

Am auzit că ai avut mare succes la lansarea cărții.
Te felicit pentru intrarea în lumea literară.
Va trebuii să mă ajuți și pe mine să scriu câte ceva, așa mai cu șarm, ca tine.
Sau mai bine să scriem împreună o cărticică cu sfaturi.
Tu sfaturi pt părinți și eu pt copii. Amindoi avem multe de povestit și scris.
Pentru următoarea ta carte să nu te grăbești. Am apreciat fantezia ta și am remarcat că subiectele sunt pt tineret dar ideea și profunzimea narațiunii depășește puterea de înțelegere a lor.

Eu te-ași îndemna să scrii ceva realist, adresat celor învechiți în gânduri ca mine, celor maturi care se bucură de poveștile copilăriei și au plăcerea să urmărească aventura sufletească a unei adolescente.
Încearcă să scrii precum I.Creangă în copac la furat cireșe, precum Alexandra călare pe măgar sau cum Cristi cu pantalonii rupți e alergat de Fram.
Scrie ca și cum ai vorbii cu mine despe baba de la spadă sau colegul de clasă nesuferit.
Dar cel mai bine prima dată scrie o poveste despre o mamă și fiica ei, despre mama stresată de servici care caută înțelegerea copilului și cum acesta nu știe cum să o mulțumească.
Și dacă nuvela va fi o reușită, ai vei descoperii în ochii lui Raluca.
Și dacă sunt lacrimi, bucurăte, căci sper să fie de fericire și că asta e cheia succesului absurdului. Succes!

***