Menu

MONARHIA

Imnul Regal al Romniei – „Trăiască Regele!”
(1866-1948)

Trăiască Regele a fost imnul care i-a servit de-a lungul a peste o jumătate de veac pe românii reuniți sub Coroana României cu idealurile naționale ale reîntregirii, în timpul Primului Război Mondial și ale eliberării de către oastea eroică și jertfitoare română, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și în toată durata istorică a Regatului României, de sub sceptrul Dinastiei Române, începând cu întâiul Rege Carol I, până la abolirea fără consultarea poporului, a monarhiei, la 30 decembrie 1947.

Sunt țări care nu și-au schimbat imnul timp de sute de ani afirmă Alteța Sa Regală Principele Radu al României (Despre identitate, 22 decembrie 2007). De ce ar face-o? Ele nu au nimic de uitat. Noi, da. Un cântec este mai puternic decât noi, fiindcă este mai lipsit de apărare decât noi. El înmagazinează forța pentru că este o înșiruire fragilă de note muzicale, care ne-a fost lăsată ca legământ.

Există o diferență între «Trăiască Regele» și Coca-Cola, iar importanța acestei diferențe o vom simți curând, când brand-ul de țară nu va mai fi o «nostalgie a unor vremi apuse», ci o urgență națională. Brand-ul de țară este un instrument care se va așeza utilitar pe același raft cu stema, cu imnul, cu steagul, cu ziua națională și cu una din fețele monedei euro (cealaltă față a monedei, ca și bancnota, va face loc însemnelor europene).

Imnul Regal a fost compus în anul 1862, de către Eduard Hübsch, compozitor și violonist de origine germană, născut în Slovacia, în vremea aceea, capelmaistru, la Iași. Linia melodică a acestui imn a fost încorporată în fragment în Poema Român㝠de George Enescu. Imnul Regal, spune Răzvan Apetrei, directorul artistic al „Cameratei Regale”, „a cunoscut poate cea mai frumoasă înveșmântare muzicală în «Poema Română» de George Enescu. Tânărul geniu moldav, la vârsta de numai 15 ani a avut extrem de inspirata viziune de a o insera ân deznodământul acestei capodopere, numerotată cu op.1 în catalogul creației sale.

Denumit inițial Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor, a fost intonat fără text o perioadă, pentru ca în anul 1884 să-i fie însușite versurile poetului național Vasile Alecsandri, și să fie intitulat Trăiască Regele. Există presupunerea că versurile au fost scrise în anul 1881, la data încoronării Principelui Carol I de Hohenzollern și a ridicării Principatelor Române la rangul de Regat, moment al desăvârșirii Unirii din 1859, dar certitudinea apariției imnului în formă definitivă, ca imn de Stat, datează din 1884. Va dăinui șaizeci și patru de ani, până în anul 1948, când i-a luat locul un imn cu avânturi proletar-bolșevice, antimonarhice, Zdrobite cătușe, pe textul lui Aurel Baranga și muzica lui Matei Socor.

Trăiască Regele/ în pace și onor,/ De țară iubitor/ și-apărător de țară!// sunt versuri ale Imnului Regal. Iar, Zdrobite cătușe în urmă rămân,/ în frunte-i mereu muncitorul,/ Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,/ Stăpân pe destin e poporul// sunt ale imnului de după căderea forțată a Monarhiei.

Istoria de cândva, de astăzi și de mâine le cerne ambelor, ca și celorlalte din valul expansiv al proletcultismului, bolșevismului și comunismului, rezonanța în adevăr a mesajului pe care îl poartă fiecare, despre mărețiile făptuite de și pentru popor, într-un timp sau în celălalt, sub monarh sau președinte, în republică sau monarhie.

în toate timpurile călăuzite de mesaje succesive, purtate de muzica și textele imnurilor, din adâncul istoric, până în timpul actual, Imnul Regal a răsunat și răsună astăzi, fiind singurul care se poate asocia fără disarmonia absolută, cu actualul imn, Deșteaptă-te române!.

Putem afirma cu mândrie, precizează muzicianul Răzvan Apetrei, că Imnul Regal al României, cel mai longeviv și apreciat imn al statului român, cântat în mod oficial vreme de mai bine de șase decenii, este o creație a plaiurilor moldovenești, ambii creatori ai acestuia aparținând arealului moldovenesc la momentul creării sale. Imnul Regal al României este cântecul celor mai fericite generații din istoria Statului modern Român, cel mai luminos și demn imn de stat pe care l-am avut vreodată.

Cuvinte precum «pace», «onor», «iubitor»,«glorios»,«norocos»,«falnic» etc., toate acestea gravitând în jurul noțiunii de Rege și de Patrie, însoțite de o melodie exuberantă, așternută într-o tonalitate majoră, spre deosebire de actualul imn de stat care este creat într-o gamă minoră, fac din Imnul Regal al României un veritabil cântec național ce emană optimism și mândria de a fi român.

Prin comparație, «Deșteaptă-te române», creat în 1848, într-o perioadă de aprigi frământări și neîmpliniri naționale, are ilustrat un mesaj învolburat al textului («somnul cel de moarte», «barbarii de tirani», «cruzii tăi dușmani», «să fim sclavi iarăși» etc.). De asemenea construcția apăsătoare, de factură bizantină a melodiei, relevă aspecte care fac din acest cântec o variantă nefericită pentru imnul unui stat.

Omagiul adus țării sale și Familiei Regale prin inserarea «Imnului Regal» în «Poema Română» a rămas până în ziua de astăzi un punct de referință în creația enesciană. Iată cum descrie compozitorul travaliul creării acestei lucrări: «O concepusem cu atâta dragoste și naivitate!

încercasem să evoc în această suită simfonică unele din amintirile mele din copilărie (…) Era o foarte îndepărtată evocare ce reânvia imagini simple din țara mea natală, pe care o părăsisem de opt ani și care mă face și astăzi să-i regăsesc mireasma și priveliștile»

Însemne ale statalității și identității noastre (precum drapelul, stema, imnul, moneda) și chiar întâlnirile oficiale au un caracter mai solemn, sunt mai mândre atunci când Regele este de față, iar acest lucru nu este dat de faptul că este în vârstă și impozant, ci de legitimitatea istorică a Casei Regale,

Versurile Imnului regal care au răsunat solemn într-o Românie monarhică până la lovitura de stat din 30 decembrie 1947 sunt acestea:

Trăiască Regele!

Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
în război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Susține cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
întinde a Ta mână
Pe țara Română!

(Aurel V.Zgheran 29.07.2015)

Leave a Reply