Menu

MONARHIA

Imnul Regal al Romniei – „Trăiască Regele!”
(1866-1948)

„Trăiască Regele” a fost imnul care a oţelit de-a lungul a peste o jumătate de veac pe românii reuniţi sub Coroana României cu idealurile naţionale ale reîntregirii, în timpul Primului Război Mondial şi ale eliberării de către oastea eroică şi jertfitoare română, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar şi în toată durata istorică a Regatului României, de sub sceptrul Dinastiei Române, începând cu întâiul Rege Carol I, până la abolirea fără consultarea poporului, a monarhiei, la 30 decembrie 1947.

„Sunt ţări care nu şi-au schimbat imnul timp de sute de ani”, afirmă Alteţa Sa Regală Principele Radu al României („Despre identitate”, 22 decembrie 2007). „De ce ar face-o? Ele nu au nimic de uitat. Noi, da. Un cântec este mai puternic decât noi, fiindcă este mai lipsit de apărare decât noi. El înmagazinează forţa pentru că este o înşiruire fragilă de note muzicale, care ne-a fost lăsată ca legământ.

Există o diferenţă între «Traiască Regele» şi Coca-Cola, iar importanţa acestei diferenţe o vom simţi curând, când brand-ul de ţară nu va mai fi o «nostalgie a unor vremi apuse», ci o urgenţă naţională. Brand-ul de ţară este un instrument care se va aşeza utilitar pe acelaşi raft cu stema, cu imnul, cu steagul, cu ziua naţională şi cu una din feţele monedei euro (cealaltă faţă a monedei, ca şi bancnota, va face loc însemnelor europene)”.

Imnul Regal a fost compus în anul 1862, de către Eduard Hübsch, compozitor şi violonist de origine germană, născut în Slovacia, în vremeea aceea, capelmaistru, la Iaşi. Linia melodică a acestui imn a fost încorporată în fragment în „Poema Română” de George Enescu. „Imnul Regal”, spune Răzvan Apetrei, directorul artistic al „Cameratei Regale”, „a cunoscut poate cea mai frumoasă înveşmântare muzicală în «Poema Română» de George Enescu. Tânărul geniu moldav, la vârsta de numai 15 ani a avut extrem de inspirata viziune de a o insera în deznodământul acestei capodopere, numerotată cu op., 1 în catalogul creaţiei sale.”.

Denumit iniţial „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”, a fost intonat fără text o perioadă, pentru ca în anul 1884 să-i fie însuşite versurile poetului naţional Vasile Alecsandri, şi să fie intitulat „Trăiască Regele”. Există presupunerea că versurile au fost scrise în anul 1881, la data încoronării Principelui Carol I de Hohenzollern şi a ridicării Principatelor Române la rangul de Regat, moment al desăvârşirii Unirii din 1859, dar certitudinea apariţiei imnului în formă definitivă, ca imn de Stat, datează din 1884. Va dăinui şaizeci şi patru de ani, până în anul 1948, când i-a luat locul un imn cu avânturi proletar-bolşevice, antimonarhice, „Zdrobite cătuşe”, pe textul lui Aurel Baranga şi muzica lui Matei Socor.

„Trăiască Regele/ În pace şi onor,/ De ţară iubitor/ şi-apărător de ţară!”// sunt versuri ale Imnului Regal. Iar, „Zdrobite cătuşe în urmă rămân,/ În frunte-i mereu muncitorul,/ Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,/ Stăpân pe destin e poporul.”// sunt ale imnului de după căderea forţată a Monarhiei.

Istoria de cândva, de astăzi şi de mâine le cerne ambelor, ca şi celorlalte din valul expansiv al proletcultismului, bolşevismului şi comunismului, rezonanţa în adevăr a mesajului pe care îl poartă fiecare, despre măreţiile făptuite de şi pentru popor, într-un timp sau în celălalt, sub monarh sau preşedinte, în republică sau monarhie.

În toate timpurile călăuzite de mesaje succesive, purtate de muzica şi textele imnurilor, din adâncul istoric, până în timpul actual, Imnul Regal a răsunat şi răsună astăzi, fiind singurul care se poate asocia fără dizarmonia absolută, cu actualul imn, „Deşteaptă-te române!”.

„Putem afirma cu mândrie”, precizează muzicianul Răzvan Apetrei, „că Imnul Regal al României, cel mai longeviv şi apreciat imn al statului român, cântat în mod oficial vreme de mai bine de şase decenii, este o creaţie a plaiurilor moldoveneşti, ambii creatori ai acestuia aparţinând arealului moldovenesc la momentul creării sale. Imnul Regal al Romaniei este cântecul celor mai fericite generaţii din istoria Statului modern Român, cel mai luminos şi demn imn de stat pe care l-am avut vreodată.

Cuvinte precum «pace», «onor», «iubitor», «glorios», «norocos», «falnic» etc., toate acestea gravitând în jurul noţiunii de Rege şi de Patrie, însoţite de o melodie exuberantă, aşternută într-o tonalitate majoră, spre deosebire de actualul imn de stat care este creat într-o gamă minoră, fac din Imnul Regal al României un veritabil cântec naţional ce emană optimism şi mândria de a fi român.

Prin comparaţie, «Deşteaptă-te române», creat în 1848, într-o perioadă de aprigi frământări şi neîmpliniri naţionale, are ilustrat un mesaj învolburat al textului («somnul cel de moarte», «barbarii de tirani», «cruzii tăi duşmani», «să fim sclavi iarăşi» etc.). De asemenea construcţia apăsătoare, de factură bizantină a melodiei, relevă aspecte care fac din acest cântec o variantă nefericită pentru imnul unui stat.

Omagiul adus ţării sale şi Familiei Regale prin inserarea «Imnului Regal» în «Poema Română» a rămas până în ziua de astăzi un punct de referinţă în creaţia enesciană. Iată cum descrie compozitorul travaliul creării acestei lucrări: «O concepusem cu atâta dragoste şi naivitate!

Încercasem să evoc în acastă suită simfonică unele din amintirile mele din copilărie (…) Era o foarte îndepărtată evocare ce reînvia imagini simple din ţara mea natală, pe care o părăsisem de opt ani şi care mă face şi astăzi să-i regăsesc mireasma şi priveliştile.»”.

„Însemne ale statalităţii şi identităţii noastre (precum drapelul, stema, imnul, moneda) şi chiar întâlnirile oficiale au un caracter mai solemn, sunt mai mândre atunci când Regele este de față, iar acest lucru nu este dat de faptul că este în vârstă şi impozant, ci de legitimitatea istorică a Casei Regale”, afirmă Alteţa Sa Regală Principele Radu al României („Loialitatea”, 29 august 2012).

Versurile Imnului regal care au răsunat solemn într-o Românie monarhică până la lovitura de stat din 30 decembrie 1947 sunt acestea:

Trăiască Regele!

Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!

(Aurel V.Zgheran 29.07.2015)

Leave a Reply