Mozaic

30 iunie 2013
Din seria: Nostalgie

Pietricele

Mozaicul turnat de bunicul Gaga, în cartea vieții, a fost ros de vreme și pietricelele colorate cândva frumos așezate s-au risipit în mulțimea grijilor de zi de zi.
Am strâns în pumn multe dintre ele și le caut locul. Nu e ușor, știu că au ceva comun dar pentru mine, tot străine sunt.
Ceva însă le dă puterea să-și regăsescă locul. Încet, încet desenul reapare.
Asta mă face să trag speranța că munca mea nu a fost în zadar.
Aștept ecoul strădaniei depuse.
Azi au renăscut glasuri neștiute, nume scrise, date anonime.
Nu mi-a venit să cred când glasul necunoscut mi-a spus în telefon:
„Numele meu e Hillerin din GalaÈ›i. Eu È™i cu tata te-am sunat să ne cunoaÈ™tem.”
M-am repezit să pun pietricica în gaura mozaicului desenat în genealogia familiei. Aproape că e gata. Mă bucur ca și copilul ce își termină jocul.
Aștept cu nerăbdare următorul telefon!