Neagu Djuvara

PICĂTURILE de SUFLET, nu păteză, nu se șterg și uneori nu se văd.
Dar odată ivite, ne reprezintă și ne însoțesc întotdeauna.
Primite de la autor și culese despre el.
Neagu Djuvara este un vechi prieten al familiei de Hillerin.

photo sursa: wikidata.org

Cu acceptul acestuia reproducem:
Dincolo de cuvinte și prejudecăți, sunt oameni și sentimente!

Era o vreme în țara asta când cine termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, „Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat”.

Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate își dădea și lua (dacă îl lua) doctoratul, tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu…

Era o vreme în țara asta, când dacă vedeai o mașină pe stradă, știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut și norocoșii câștigători la loto, cecuri, sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un județ.

Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în comerț sau în alimentația publică. Sau poate niște ofițeri, militari sau altfel, care erau normal sa fie dotați.

Era o vreme în țara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 și 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracu om, și merge la doctor…

Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.

Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuia operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic – ca toată lumea – în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni și te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior și zeflemitor la el gândind ” ia uite și la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu știu că o duce lu’ dom’ doctor… !”

Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă, și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că ” este unul din ăia de chiulesc sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. Și ce bătaie lua acasă dacă afla ta’cs’u că a chiulit… !

Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor.

Era o vreme în țara asta când băieții deștepți erau considerați cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate și terminau primii. La ei se uita lumea cu admirație: ” ăsta e a lui Ilie de la sculărie. A termenat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăștept” …

Era o vreme în țara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-au luat copilul la liceu, sau să îl inviți peste o lună la ziua ta, sau nunta copilului.

Era o vreme în țara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine și ieșeai în fața blocului „la una mică cu băieții”. Una mică putea fi o minge, o țigară, o tablă, o bere, o șuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unul să nu facă „una mică” cu prietenii…

Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moț la bască, sau de unde te îmbraci…

Era o vreme în țara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: „Uite mamă, trece armata”.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Astăzi …

Astăzi, în țara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”.

Astăzi, în țara asta, nu mai poți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți.

Astăzi, în țara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.

Astăzi, în țara asta, când vezi un polițist pe stradă te uiți speriat să vezi pe cine urmărește sau îl ocolești să nu îți dea vre-o amendă așa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el.

De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un polițist în intersecție, ” fluidizând circulația „.

Astăzi, în țara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat, toată lumea intră cu sacoșe burdușite. Nu se mai uită nimeni chiorâș, toți paznicii știu că ai acolo feșe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operație.

Astăzi, în țara asta, când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, ipodul, „ifonul”, sau tableta.

Astăzi, în țara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o familie, doar de bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu.

Fetele abia așteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un „my man” este ori urâtă cu crengi, ori „tută”.

Astăzi, în țara asta, băieți deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se învârtă” sau sunt „băieți de băieți deștepți” care obțin bani ușor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept.

Astăzi, în țara asta, când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, sau să nu te invite la o nuntă…

Astăzi, în țara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunși în casă sau pleacă „la țară ” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toți au pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te mir că nu se dau cap în cap…

Astăzi, în țara asta, ieși din bloc și după doi pași apare unul cu un cuțit sau un pistol ți-l pune la gât și te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu știai că era prietena lui?

Astăzi, în țara asta, când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „Ăștia au tras în noi în ’89 și acum au pensii nesimțite”.

Oare ce va fi mâine ? CUM va mai fi țara asta ?

Cum Va Fi Mâine? …

Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:

„Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franța, conform vocației sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiția ca ei să rămână o mică minoritate.

Dacă nu, Franța nu va mai fi Franța.

Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă și latină și de religie creștină.

Astea nu sunt povești! I-ați văzut pe musulmani? Le-ați privit turbanele și djelabalele?

Vedeți bine că nu sunt francezi! Încercați să amestecați uleiul cu oțetul, agitați sticla și după un moment veți vedea că sunt din nou separate. Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi!

Credeți că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane și poimâine patruzeci?

Dacă îi integrăm, dacă toți arabii și berberii din Algeria vor fi considerați francezi, cum îi vom împiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viața de aici este atât de ridicat?

Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!”.

Saracul DeGaulle n-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene și marocane – și niciun steag francez – își tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde și Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul Elisee „purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporție de 93%(!) -clasa politică franceză „călărind” valul uriaș al imigrației musulmane asemeni unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, dar care, probabil, își va sfârși cursa dementă, prăbușit de val, în „raiul” lui Mahomed…

N-a mai apucat să vadă cum mâine, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor, drept Prim Ministru.

N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oțet! ” …

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum națiunea Britanică privea liniștită de pe metereze apropierea uriașului val de musulmani – a spus :

„Este ca și cum ai privi o întreagă națiune lucrând de zor la înălțarea propriului rug funerar”.

Enoch Powell, unul dintre puținii care nu a vrut să facă „pasul înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Șheikh și Nazir Ahmed

s-au așezat pe locurile unde altă data au stat lordul George Nathaniel Curzon și alții asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului „englez ” …

Șhahid Malik zicea: ” în 2009 vom avea 8 deputați musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputați musulmani. În acest ritm întreg parlamentul va fi musulman.

Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fi de acum în 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeași credință cu mine.”

Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani; cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor ce vor conduce orașul înființat la 1270 și în care olandezii de baștină mai reprezintă încă 55% din populație.

In 1629 olandezul Jan Pieterszoon Coen , îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei . Astăzi , musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetățenii Rotterdamului!

Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind și prima politiciană din Europa purtătoare a vălului islamic.

Și guvernul Bruxellez se poate mândri că și-a deschis porțile în fața musulmanilor –

Fadila Laanan și Emir Kir fiind deja membri ai executivului.

Rusia nu se mândrește – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcția de ministru al culturii și nici că Duma este împănată de musulmani , asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez.

Vice-premierul rus Dmitri Rogozin își atenționează critic vecinii:

„Spațiul cultural european este pe cale să fie redus de culturile venite din sud.

Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraș turc din lume? …

Dacă vrem să integrăm alte culturi nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.

Si … totuși : dacă Berlinul este al treilea oraș turc din lume, atunci Moscova cu ai săi circa cinci (5) milioane de musulmani (Rogozin n-o mai spune), al câtelea o fi ?! …

Si in Rusia musulmanii își urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbușirea lor demografică de nestăvilit:

Studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani – iar conducătorii ruși sunt mult mai puțin vocali în interior, decât sunt în exteriorul Rusiei.

Si pentru ca totul sa fie clar :

„Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteți străinii. Suntem aici la noi acasă și vom instaura regulile (Șharia) care ne convin, fie că vă place sau nu… Toate încercările de a ne împiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în sânge”.

Astfel și-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audiență, televiziunii moscovite REN TV.

Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curții Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat „să-și cântărească mai bine declarațiile publice”, în timp ce Vsevolod Tchaplin – președintele Departamentului Sinodal pentru Relațiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice : „Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”.

Prin urmare , nici rușii nu sunt cu nimic mai vrednici decât occidentalii. Cu toții își sapa de zor groapa.

Tot înainte!

Neagu Djuvara

-/-

Administratorul sitului își exprima admirația și vă invită să adăugați comentariile dvs.