Menu

Numai ție.

Din seria: Nostalgie
Prietenului meu Dora

Am citit fiecare postare,
fiecare felicitare, brăduț, globuleț, lumânărică, Moș, flori, fiecare gând, fiecare gest. Și nu m-am săturat.
Dar acum am închis telefonul. Am stins televizorul. Am oprit soneria de la poartă. M-am închis în cameră și-mi vorbesc.
Niciodată nu am primit așa de multe mângâieri. De ziua mea, de Crăciun, de sfârșit de an.
Oameni atât de apropiați încât aproape nu-i mai vezi, oameni cu care rar te întâlnești și mulți aproape necunoscuți.
Dar toți sau gândit la tine, ți-au fost aproape, ți-au urat lucruri minunate. Nici nu bănuiai tu atâta simpatie.
Precis în viteza acestor zile, cu cumpărături, liste de cadouri, liste de felicitări, curățenie, gătit, împachetat și câte și mai câte, ceva, ceva important tot ai uitat.
Nici nu bănuiești că acum când le-ai mulțumit, le-ai scris, le-ai răspuns, undeva în grabă un rând tot ai sărit.
Și poate tocmai el, care greu a ajuns la tine, poate care e mai singur ca tine, mai retras și mai uitat, tocmai pe el l-ai rătăcit.
Data viitoare nu mai răspund la nimeni și mă voi gândii numai la tine. Că meriți. Că poate așteptai puțin și n-ai primit nimic.
Undeva în urma fugii mele printre ani, ai rămas neuitat. Te caut printre prieteni, cunoștințe sau în grup.
Și acum te-am găsit chiar aici lângă mine. Și pentru asta îți mulțumesc. De data asta numai și numai ție.

Leave a Reply