Menu

OBICEI.

Buhuși 28 decembrie 2016
Seria: Tradiție

Când totul e pregătit, masa frumos ornată, ținuta de gală pregătită, pantofii lustruiți și ne tot uităm la ceas, nu mai avem răbdare.
Oare am uitat ceva?
În câteva momente vor veni musafirii și vom întâmpina Anul Nou.
Mai am o datină de îndeplinit. Am învățat-o de la mama mea și nu-i știu rădăcinile. Dar o fac pentru mama, pentru mine, pentru liniștea și binecuvântarea casei și celor pe care-i prețuiesc.
Mai multe farfurioare. În fiecare câte puțin ceva.
Stau și mă gîndesc, ce.
Viața e un dar care trebuie prețuit și așteaptă să o împlinești după sufletul și gustul tău. Trebuie să-i adaugi condimentele pentru ai defini esența și ai oferii persistență, ai înobila gustul și ai rotunji aroma notei finale.
În farfurioare își găsesc cuibar separat puțin din fiecare: zahăr, sare și piper, orez, mălai și grâu, un ou proaspăt și o nucă, o coajă de portocală, puțin ulei de măsline și ce are fiecare la îndemână.
Nu uit monede scufundate în conținut și căzute printre ele și pe jos pe dușumele.
Am creeat altarul anului ce vine, să se îndestuleze, să fie puternic și sănătos. Să nu-i lipsească nimic și să ne dea și nouă însutit înapoi.
Puține boabe rătăcite pe podea vor încolți neobservat. Atenție la măturat!
Acum că sună soneria, aprind în grabă lumânarea și las ușa larg deschisă.
Oare mă vede mama?

Leave a Reply