Menu

Pater Horvarth

Scrisorile preotului Pater Arpad Horvath, Biserica Baratiei – Bucuresti

(n.r)

Pater Horvath, preot de limba maghiara, a fost parohul Bisericii catolice a Baratiei pina catre anii 1940.
A fost parintele de casatorie a lui Louis si Marioara, Charles si Alexandra si a celebrat evenimentele familiei acelor vremuri. A fost inmormintat la Buzau, avind virsta de peste 70 de ani.
A fost urmat de parintele Sutor, care m-a botezat, nasa fiind Tante Dora Biciovski, mama lui Charles Paul.

Tante Madelene, Dora si Jeanna erau nelipsite de la slujba de duminica.

Va redau aceste scrisori pentru continutul lor,
limbajul folosit, curetenia frazei si emotionantul mesaj al credintei.

Ne aflam in anul de dupa nationalizarea proprietatilor, a prigoanei cultului romano-catolic si nu numai.

Biserica Bărăției

12.06.1951 Catre Jeanna de Hillerin.

Draga Jeanna,

Rindurile-ti cu drag scrise le-am primit si iti multumesc pentru frumoasele sentimente, cu care te gindesti la mine si iti urez, ca povetele de odinioara, reimprospatindu-le sa-ti slujeasca drept sprijin pentru tot ce ti se iveste in viata. Imi pare rau ca nu-ti pot fi la indemina, spre a-ti ajuta in greutatile actuale.

Mi-ai pus in fata ochilor, pe toti care-ti sunt dragi, i-am vazut pe toti defilind in sir, familia intreaga cu batrinul cel venerabil in frunte, fii si fiice spirituale, cu care mi-a fost harazit sa ma ocup pe vremuri si pe care nu mai imi este dat de ai slujii, decit in rugile mele, pe care vi-le daruiesc cu drag si mai departe si de la distanta din toata inima.

Rogu-te saluta-i pe toti, mari si mici.

Le transmit pe linga salutul meu prietenesc si binecuvintarile mele preotesti. Sa domneasca in casele si inimile voastre acea dragoste, care sa va fie stiinta si sorgintea celei mai adevarate matinimii, pline de rabdare si de inaltare. Ajutati-va unul pe altul in cele materiale si spirituale. Tare m-am bucurat, ca est statornica in ati ajuta pe-ai tai pe calea mantuitoare.

Cele scrise despre Romeo mi-au placut.
Tare ii doresc sa ramiie cu statornicie si frumoasa-i preocupare de a fii linga altar. Daruiasca-i Domnul placerea, de care a dat dovada ca o are.
Ma gindesc cu drag, ce frumos ii sta seriozitatea cu care sosea, mai acum un an, zi de zi, luni in sir, pe bicicleta lui la slujba altarului. Ce frumos baiat, ce evlavios ministrant.
Ce multi ne bucuram de el si impresie adinca ne facea grijulia lui evlavie.

Saluta-i parintii si asigura-i de stima mea, in care eu ii pastrez la loc de frunte.
Toata familia Hillerin, Biciovschi cu toate neamurile sa o aiba bunul Dumnezeu in paza sa, sa o fereasca de toate relele si sa abundeze in voi totiharurile Duhului Sfint.

Inima lui Iisus sa va fericeasca!

Eu imbatrinesc. Am intrat in al 69-a an. Viata de om batrin nu e usoara, dar cu harul Domnului merg inainte … spre mormint aici … spre vesnicie acolo … si acesta este esentialul.

Inca o data multumiri, salutari si urari de bine.
Pater Horvath

*********

25.07.1951  Catre Jeanna de Hillerin.

Pina la sfirsit, Jeanne, totusi te vei echilibra. Iar echilibrul dobindit odata va molipsi si pe toti ai tai. Armonia aceasta merita eforturile, pe care trebuie sa le voiesti si puternic si statornic. Statornicia se cladeste cu rabdare si tot rabdarea este izvorul puterii. Gresit se zice ca ne miscam intr-un cerc vicios. Eu zic dimpotriva, ca ne miscam intr-un cerc virtuos. Rabdare=putere, statornicie=putere=virtute. Ce bine-si sta, sa te privalezi de atita de atita dragoste pentru ai tai.

De accidentul suferit de tata, am ramas miscat si-l compatimesc din suflet. Ca mama te intrece cu dragostea pentru tata, este foarte natural. Ca te cuprinde si o parere de rau, este bine. Daca s-ar forma in tine un soi de gelozie , inca s-ar putea sa dea roade bune: de ex. o nobila inrecere in grijulia ingrijire a celui accidentat.

Cele scrise despre Francois m-au bucurat foarte. Spune-i cordiale salutari si toate urarile de bine.

Pentru evenimentele fericite ; nasteri si cununii in familie, sunt bucuros de bucuriile tale si ale intregii familii. Se vede, ca bunicul si strabunicul trebuie sa contribuie la aceste bucurii cu cimentul chinurilor sale trupesti; iar Jeanne trebuie sa daruiasca durerile si lacrimile de ordin sufletesc. Spune fratilor, din partea mea, ca suprema responsabilitate pentru armonia vietii familiare o are capul familiei. Aceasta responsabilitate cere mai intii demnitate. Ii rog, ii implor sa o pastreze, sa o cultive. Atunci sotiile, copiii il privesc ca pe un soare. Marele cultivator si nitel preot, al propriei casatorii, familii, cauta si gaseste la Iisus, si la duhovnicul sau sprijin, sfatuitor, prieten si indrumator spre atingerea adevaratei fericiri familiare: pace casnica, multumire sufleteasca in soti, copii.

Cred, ca spicuind in felul acesta cu vestile aflate, ajung a-i fi pus si Jeannei citeva plasture pe ranile sufletului ei. Nu-mi ramine, decit sa-i atrag atentia, ca traim timpuri de o grandoare ne mai pomenita. Maretia acestor timpuri se masoara cu dimensiunile fara de masura materiala ale grijilor, muncilor, raspunderilor, durerilor, suferintelor, framintarilor de astazi. Ce mici suntem noi pentru asa timpuri mari! Cui vrem sa-i facem repros ca traim in mijlocul veacului XX-a?

Hai, mai virtos, dupa autocritica facuta, sa inaltam ruga, sa ne smerim in inima si cu jertfa in suflet adusa, cu vorba: nu suntem vrednici …. pe buze, iar cu rodul jertfei supreme din cruce si din altar in inima!

Saluta de la mic la mare pe toti din casa si din familie.
Toate cele bune, Pater Horvath

 

 

 

Leave a Reply