Menu

Pater Horvarth

Scrisorile preotului Pater Arpad Horvath / Biserica Bărăției – București

(n.r)
Pater Horvath, preot de limbă maghiară, a fost parohul Bisericii catolice Bărăției până către anii 1940.
A fost părintele de căsătorie a lui Louis și Marioara, Charles și Alexandra și a celebrat evenimentele familiei acelor vremuri. A fost înmormântat la Buzău, având vârsta de peste 70 de ani.
A fost urmat de părintele Sutor, care m-a botezat, nașă fiind Tante Dora Biciovski, mama lui Charles Paul.

Tante Madelene, Dora și Jeanna erau nelipsite de la slujba de duminică.

Vă redau aceste scrisori pentru conținutul lor,
limbajul folosit, curețenia frazei și emoționantul mesaj al credinței.

Ne aflăm în anul de după naționalizarea proprietăților, a prigoanei cultului romano-catolic și nu numai.

Biserica Bărăției
 

12.06.1951  Către Jeanna de Hillerin.

Dragă Jeanna,

Rândurile-ți cu drag scrise le-am primit și îți mulțumesc pentru frumoasele sentimente, cu care te gândești la mine și îți urez, ca povețele de odinioară, reîmprospătându-le să-ți slujească drept sprijin pentru tot ce ți se ivește în viață. Îmi pare rău că nu-ți pot fi la îndemână, spre a-ți ajuta în greutățile actuale.

Mi-ai pus în fața ochilor, pe toți care-ți sunt dragi, i-am văzut pe toți defilând în șir, familia întreagă cu bătrânul cel venerabil în frunte, fii și fiice spirituale, cu care mi-a fost hărăzit să mă ocup pe vremuri și pe care nu mai îmi este dat de ai slujii, decât în rugile mele, pe care vi-le dăruiesc cu drag și mai departe și de la distanță din toată inima.

Rogu-te salută-i pe toți, mari și mici.

Le transmit pe lângă salutul meu prietenesc și binecuvântările mele preoțești. Să domnească în casele și inimile voastre acea dragoste, care să vă fie știință și sorgintea celei mai adevărate mătinimii, pline de răbdare și de înălțare. Ajutați-vă unul pe altul în cele materiale și spirituale. Tare m-am bucurat, că eșt statornică în ați ajuta pe-ai tăi pe calea măntuitoare.

Cele scrise despre Romeo mi-au plăcut.
Tare îi doresc să rămâie cu statornicie și frumoasa-i preocupare de a fii lângă altar. Dăruiască-i Domnul plăcerea, de care a dat dovadă că o are.
Mă gândesc cu drag, ce frumos îi stă seriozitatea cu care sosea, mai acum un an, zi de zi, luni în șir, pe bicicleta lui la slujba altarului. Ce frumos băiat, ce evlavios ministrant.
Ce mulți ne bucuram de el și impresie adâncă ne făcea grijulia lui evlavie.

Salută-i părinții și asigură-i de stima mea, în care eu îi păstrez la loc de frunte.
Toată familia Hillerin, Biciovschi cu toate neamurile să o aibă bunul Dumnezeu în paza sa, să o ferească de toate relele și să abundeze în voi toțiharurile Duhului Sfânt.

Inima lui Iisus să vă fericească!

Eu îmbătrânesc. Am intrat în al 69-a an. Viața de om bătrân nu e ușoară, dar cu harul Domnului merg înainte … spre mormânt aici … spre veșnicie acolo … și acesta este esențialul.

Încă o dată mulțumiri, salutări și urări de bine.
Pater Horvath

*********

25.07.1951  Către Jeanna de Hillerin.

Pînă la sfîrșit, Jeanne, totuși te vei echilibra. Iar echilibrul dobândit odată va molipsi și pe toți ai tăi. Armonia aceasta merită eforturile, pe care trebuie să le voiești și puternic și statornic. Statornicia se clădește cu răbdare și tot răbdarea este izvorul puterii. Greșit se zice că ne mișcăm într-un cerc vicios. Eu zic dimpotrivă, că ne mișcăm într-un cerc virtuos. Răbdare=putere, statornicie=putere=virtute. Ce bine-și stă, să te privalezi de atâta de atâta dragoste pentru ai tăi.

De accidentul suferit de tata, am rămas mișcat și-l compătimesc din suflet. Că mama te întrece cu dragostea pentru tata, este foarte natural. Că te cuprinde și o părere de rău, este bine. Dacă s-ar forma în tine un soi de gelozie , încă s-ar putea să dea roade bune: de ex. o nobilă înrecere în grijulia îngrijire a celui accidentat.

Cele scrise despre François m-au bucurat foarte. Spune-i cordiale salutări și toate urările de bine.

Pentru evenimentele fericite ; nașteri și cununii în familie, sunt bucuros de bucuriile tale și ale întregii familii. Se vede, că bunicul și străbunicul trebuie să contribuie la aceste bucurii cu cimentul chinurilor sale trupești; iar Jeanne trebuie să dăruiască durerile și lacrimile de ordin sufletesc. Spune fraților, din partea mea, că suprema responsabilitate pentru armonia vieții familiare o are capul familiei. Această responsabilitate cere mai întâi demnitate. Îi rog, îi implor să o păstreze, să o cultive. Atunci soțiile, copiii îl privesc ca pe un soare. Marele cultivator și nițel preot, al propriei căsătorii, familii, caută și găsește la Iisus, și la duhovnicul său sprijin, sfătuitor, prieten și îndrumător spre atingerea adevăratei fericiri familiare: pace casnică, mulțumire sufletească în soți, copii.

Cred, că spicuind în felul acesta cu veștile aflate, ajung a-i fi pus și Jeannei câteva plasture pe rănile sufletului ei. Nu-mi rămâne, decât să-i atrag atenția, că trăim timpuri de o grandoare ne mai pomenită. Măreția acestor timpuri se măsoară cu dimensiunile fără de măsură materială ale grijilor, muncilor, răspunderilor, durerilor, suferințelor, frământărilor de astăzi. Ce mici suntem noi pentru așa timpuri mari! Cui vrem să-i facem reproș că trăim în mijlocul veacului XX-a?

Hai, mai vârtos, după autocritica făcută, să înăltăm rugă, să ne smerim în inimă și cu jertfa în suflet adusă, cu vorba: nu suntem vrednici …. pe buze – iar cu rodul jertfei supreme din cruce și din altar în inimă!

Salută de la mic la mare pe toți din casă și din familie.
Toate cele bune. Pater Horvath

 

 

 

 

 

Leave a Reply