Menu

REMEMBER DELTĂ 2011

Din seria: Nostalgie
REMEMBER Deltă 2011

S-a terminat aventura amăgitoare și simt gustul amărui al despărțirii. Am fost primit cu dragoste, ca la sânul mamei, am fost rasfățat de voi ca un mezin al familiei, v-am simțit acceptanța prietenoasă și înțelegerea frățească. O să-mi fie așa de dor de atmosfera, greu de exprimat în vorbe. Am respirat fără să simt invidie, răutate, rivalitate sau ironie. Colegii meu de demult, pe care i-am avut alături 5 ani, îmi erau la absolvire ușor străini. Ca vinul bun sau maturat, au prins profil și fine arome, s-au metamorfozat în frați de cruce. I-am regăsit mai dragi, mai curați sufleteste și mai devotați tinereții lor, ai căror martori am fost noi toți. Mi-aș dorii să nu se mai schimbe nimic, să rămână totul așa cum acum l-am trăit. Și chiar dacă timpul ne va fi potrivnic, vă mulțumesc pentru mitul pe care la-ți creat și în care îmi place sa cred:
Vechi colegi – dar noi prieteni.IMG_2928
O să mă mulțumesc să stau la fereastră în fotoliu, să-mi beau cafeau rece și să privesc pozele făcute undeva, cândva în deltă.
– Măi nevastă îți mai aduci aminte cum îl chema pe ăla pe vapor care a băut mult, vorbea tare și râdea de mine?
De câte ori aud soneria de la poartă, mi se face frica ca vine Dora și-mi zice:
– Domnule Conte iar a venit în vizită un fost coleg de-al tău. Ai uitat ca i-ai invitat? Ai glumit și ei te-au luat în serios.
– Ia-ți medicamentele, vezi că ai adormit și mototolești ziarul!
Fac efort să nu mă trezesc. Ar fi păcat, fiindcă visam așa de frumos!

Dragă CRISTI,
La aproape un an și jumătate de când ai trimis acest frumos mesaj, l-am recitit cu mare plâcere, în timpul unei tentative de a mai pune ordine în corespondența e-mail. Îți mulțumesc încă o dată pentru gândurile tale referitoare la noi, colegii și prietenii de altă dată și sper să reușim să menținem aprinsă flacara prieteniei pe care am reușit să o reaprindem.
Vă doresc o zi grozavă, urmată de altele și mai și în mijlocul frumoasei voastre ferme,
Serban Dinita

Dragă Șerban,
Da și mie îmi place să retrăiesc acele momente atât de dragi.
Îmi explic această nostalgie prin nevoia de a rămâne tineri, prin frica de prezent și dependența de prietenii sincere.
Poate că îmi lipsește, și cred că și vouă, MAMA și casa părintească și anii copilăriei și și și.
– Hai, nu lăcrima, ca mine!

Leave a Reply