Menu

Trei generații

Din seria: Pietre de hotar.
Trei generații

Apelez la cele 3 generații: Acum de Paști, să înviem și noi!
– Tinerii născuți în jurul lui 2000, care nu au apucat perioada neagră.
– Cei care acum au 40-50 de ani, care au văzut, trăit și au avut o adolescență tristă.
– Cei ca mine trecuți de 65, care nu au avut libertatea unei copilării, a tinereții și maturității.
– Primii s-au născut din speranța părinților într-o viață nouă. Au crescut în anii transformărilor și au trecut printr-o societate în căutarea bunăstării. Nu au avut rădăcinile părinților lor, scoală, serviciu, existență asigurată. Sunteți azi nedumeriți, fără principii, fără viitor.
– Cei ce v-au adus pe lume au crescut în siguranță, păziți și împrejmuiți de gardul de sârmă al lagărului. Au trăit cu dorul de libertate, au întemeiat familii, au avut locuri de muncă și s-au jertfit pe altarul socialismului. Au avut pâine și concediu plătit. Dar atât!
– Bunicii au crescut o dată cu comunismul. Puțini mai trăiesc din cei ce au auzit de vremurile chiaburului din sat, boierului cu conac, orășanului negustor sau mic meseriaș. Se încheiase epoca de aur a culturii, dar citeam marii scriitori. Profesorii mai aveau respectul cuvenit celui ce împarte înțelepciune.
Eram educați în spirit socialist, dar aveam în urmă umbra unei societăți alese. Aveam părinții care erau martorii unor vremuri care se cereau uitate. Ne vorbeau de marii industriași, de politiceni de înaltă ținută, de lumea culturii de mare clasă, de Casa Regală, de tradiții și morală.
Tinerii au nevoie să nu descurajeze. Ei sunt forța vulcanului ce e gata să erupă.
Maturii trebuie să-i îndrume să câștige ce ei nu au reușit.
Bătrânii să nu se ascundă. Nu mai au nimic de pierdut. Sărăcia, boala, nesiguranța și vârsta nu sunt o rușine. Ei nu trebuie să tacă. Sunt singurul izvor de informare, singurii martori, unici purtători ai dovezilor nescrise.
Adevărurile ascunse din 1945 și până azi, vor murii odată cu voi. Și asta se așteaptă.
Comunismul ne-a distrus toată viața și anii cei mai avem vor fi tot triști.
Povestiți ori de câte ori aveți ocazia. Povestiți cum profesorii voștrii au murit la canal, cum intelectualii au dispărut în temnită, cum ofițerii regali au devenit salahori, cum țăranului i s-au luat animalele și pământul, cum orășenilor li sau luat casele, cum azi se fură bugete și nouă demnitatea.

Leave a Reply