Vis sau realitate?

Ești cam zăpăcit! Așa îmi spunea mama. Dar ai suflet bun! Așa mai repara ea puțin mustrarea.

Încerc să mă schimb. Când credeam că am reușit în bună măsură unii m-au întrebat.
Ești supărat? Ce e cu tine? Ai pățit ceva?

Nu, nu s-a întâmplat nimic. Sunt doar serios.

Nu te prinde, nu ești tu. Noi te știm altfel.

Zăpăcit sau mai serios, nu am aflat cum e mai bine. Uituc sunt oricum. Uituc serios, nu se acceptă. Gafa de zăpăcit, e mereu luată drept glumă și iese bine.

Așa că iată-mă.

Acum sunt chiar supărat. Nu-mi găsesc rostul. Ce fac se năruiește. Ce-mi doresc, rămâne vis.

Când mi s-a spus că m-am născut prea târziu am crezut că e mai bine să te naști la șapte luni. Ei însă nu vorbeau de luni, ci de secol. Lumea în care ți-ar plăcea să trăiești și care ți s-ar potrivi, s-a stins demult. Încearcă să te adaptezi.

Încerc. Și mai încerc o dată.

Idilă

Dar n-am succes și-s deprimat. Mi-am luat concediu să mă refac. Stau pe malul lacului de-o veșnicie și nu am prins nimic.

Bine măi omule, cum vrei să prinzi ceva fără nimic în undiță. Are dreptate moșul asta de lângă mine.

Soția se uită lung și cu înțelegere. Ce faci vorbești de unul singur? Nu te-ai săturat aici singur să privești apa. Vezi ceva acolo?

Nu aștept să priceapă ce nici eu nu înțeleg prea bine. Ca să am un motiv de stat aici, voi pescui mai departe. În ac îmi trebuie o momeală. Nimic mai simplu. Cauți un bolovan mai la umbră. Sub el e pământul umed și găseam mereu o râmă sau mai multe.

Dar nici bolovani nu găsesc. În ziua de azi nu mai găsești nimic. Am ajuns destul de departe dar l-am găsit. Ăsta trebuie să fie bun.

Nimic mai simplu. Ridici un pietroi și găsești o râmă roșie, groasă, sănătoasă tocmai bună de ac. Sub piatra ridicată e agitație. O mulțime de găurele în pământ din care fug sau ies o sumedenie de gâze. Nici vorbă de râma roșie, groasă, sănătoasă. Doi, trei gândaci păroși, scârboși, urât mirositori. Pun repede piatra la loc.

Renunț la lac și mă voi uita la televizor. Ceva vesel mă va bine dispune.

Acum aflu câte picături de sânge au rămas pe toporul cu care un bețiv într-un sat și-a pedepsit nevasta că nu câștigă destul. Dar mut canalul. Aici s-au furat ceva milioane. Ieri jura că nu fură, că doar e deputat. Azi l-a mai luat pe unu cu el în pușcărie.

Măcar nu e singur ca mine. Singur și deprimat.

Mi-e frică să ridic piatra sau să mut canalul. Că unde zgândări ceva, descoperi altceva dezgustător.

Sunt așa de curios să văd sfârșitul, dar tocmai m-a trezit nevasta.

Hai, scoală nu fi leneș, azi e luni și avem treabă!