Menu

Datoria

NOTE, GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI

Autor : Christian Em. de Hillerin mai 2011

Pentru ziua de 18 mai 2011

De ziua tatălui meu

Camarazi

 

Fraților, cu tot respectul cuvenit, arătat de cel mai mic, îmi îngădui plăcerea de a împărții cu voi gândurile mele.
Cum ca-ntotdeauna am fost zăpăcit și dezordonat în ceea ce fac, de frica să nu las pe mâine ce pot face azi,
am să vă spun o poveste.

A fost o dată un tânăr împarat, care avea patru copii și cai. A zis el copiilor lui:

– Vă las vouă averea mea să aveți grijă de ea și să mi-o înapoiați, când voi avea eu o sută de ani.

Și au trecut vremurile peste ei. Și au avut ani buni și răi, și au crescut copiii mari. Și s-au risipit ei ca fulgii în vânt, au cucerit lumea, au avut copii și aproape ca au uitat vorbele bătrânului împărat.
Prâslea avea și el un cal. La adăpat, calul acesta azi i-a zis:
– Stăpâne mi-ai dat să mănânc și să beau. Ai fost bun cu mine iar eu ți-am fost supus, dar a venit vremea să mă dai înapoi.

– Cum să te dau înapoi când mi-ești atăt de drag? Nu pot să mă despart de tine. Ești tot ce am mai bun.

– Atunci păstrează-mă, dar nu iuta de la cine m-ai primit si ce acestuia îi datorezi. Păstrează-mă și îngrijește-mă pe mine ca dovadă a cinstei ce i-o datorezi dar de care el nu se mai poate bucura. Și de fiecare dată când stai în șa, amintește-ți de ziua asta deosebită, căci astăzi bătrânul împărat împlinea 100 de ani.

Caii voștrii, v-au spus la fel?

Tata Louis

Tata Louis

– Vă las vouă averea mea să aveți grijă de ea.
Oare ce ascund aceste cuvinte? Ce avere și ce prețuiește mai mult un tată?

Ce-am primit de la el și ce dăm noi mai departe?

****************

Comments are closed.