PROIECTUL
Raport Din nou acasă

Amenajare sediu

Imobilul din strada Palade a aparținut bunicilor mei, Charles și Kati.

Curtea cu 10 apartamente era locuită de copiii lor, pe măsură ce aceștia își întemeiau propriile familii.
În acele vremuri nu primeau pensii decât bugetarii. Pentru a-și asigura bătrânețea, cei ce reușeau își construiau locuințe pentru închiriat. Aceste apartamente erau „pensia” bunicilor mei.
Venirea opresiunii comuniste a făcut ca regulile bunului simț să cadă pradă foamei proletariatului de tip rusesc.
Casele au fost abuziv naționalizate iar bunicii și copii lor au devenit chiriași în propriile apartamente și plăteau chirie la stat.
De-a lungul anilor apartamentele au fost repartizate de stat, diverșilor chiriași.

Eu și frații mei, ne-am născut în această curte. După 60 de ani am recâștigat aceste case și după ani lungi de procese am obținut evacuarea chiriașilor.
Acum așezământul istoric al familiei devine sediul asociației Conte Charles de Hillerin de Pressec.
Putem din nou arbora blazonul familie ca un magnet în jurul căruia familia fărâmițată se regăsește.

Casele sunt degradate. Modernizarea lor necesită fonduri inexistente.
Utilitatea apartamentelor în forma lor actuală este incertă.
Austeritatea vremii și majoritatea urmașilor cer ca imobilul să fie vândut.

Am rezolva o problemă. Am șterge cu buretele o urmă, o umbră, o amintire.
O să o facem cu inima grea pentru un pumn de arginți.

Un cântec nu-l voi mai putea asculta niciodată și va rămâne o vorbă care doare: Casa părintească nu se vinde!

Oare?