Menu

NASTURE și SOARTA

NOTE, GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI

Autor : Christian Em. de Hillerin
octombrie 2012

NASTURE și SOARTA

14-19JannaSe spunea despre ea că fusese deosebit de frumoasă. Povestea ei o știam de la mătușa mea tanti Janna. Erau prietene și foste colege de pe vremea când lucrau la bancă. Cam de aceași vârstă și singure. Tinerețea le rămăsese ca o moștenire grea. Trude, nemțoaică după neam, fusese crescută de o rudă. A avut în dragoste o aventură dezamăgitoare și de atunci s-a ferit de lume. În suferința ei s-a regăsit în taina rugăciunii și apropierea de lumea curată a credinței i-a dat sentimentul siguranței. S-a dedicat anturajului bisericesc și cu timpul a împă

rtășit și împrumutat atmosfera lui. Învățase să asculte, să trăiască și să împartă grijile, cu cei ce-și deschidea inima către ea. În cele d

in urmă s-a hotărât să să se călugărească. Țara era sub regimul comunist și apropierea de viața monahală era nedorită. Nu am aflat când și cu

m a devenit călugăriță franciscană însă asta ia atras necazuri mari. Preoții romano-catolici erau persecutați. Mulți dintre ei au ajuns în pușcărie. Trude încerca să păstreza legătura cu unii dintre iei și-i ajuta ducându-le pachete cu mâncare. A început să fie interogată și nu a mai durat mult până a fost arestată. Despre toate necazurile ei se sfătuia cu tanti Janna. Venea în vizită și î-și descărca sufletul.
–     Janna, uite ce am pățit. Ce să fac? Dă-mi un sfat.
Aceasta se uita lung prin ușa deschisă spre cerul serii. Ca de obicei era scufundată în fotoliul ei străvechi și cu arcurile rupte. În brațe avea cățelul, în sânga cafeaua și în dreapta țigarea. Ținuta cam neîngrijită, camera dezordonată iar căciulița pe cap îi ascundea părul răvășit. Ochelarii rotunzi, aveau o ramă subțire de meta

l și aminteau de vremea bunicii. Era mai mereu îmbrăcată cu capotul de casă din ceva moale, călduros și rezistent la tăvăleală. Peste capot mai trăgea o jacheta tricotată, cu sau făra nasturi dar descheiată. Așa ajungea ușor la buzunarul capotului unde găsea la repezeală batista mototolită.

– Ce să-ți zic și eu? Fă cum știi mai bine.
– Dar tu ce crezi, dă-mi un da sau ba, pune-te în locul meu.
Janna continua să se uite în gol întelegând situația grea și primejdioasă. Se ștergea la nas cu batista, își aranja părul sub tichie și-și plimba mîna în sus și jos pe reverul capotului, căzută pe gânduri. Parcă o apucau căldurile și se deschidea la un nasture, dar la celălat se răzgîndea. Răspundea bâjbâind un da sau un ba, că de fapt tot rău avea să iasă.
Trude era judecată pentru activitate dușmănoasă împotriva statului. Vroiau să știe ce și cu cine vorbește. Ce gândește fiecare. Ce uneltesc preoții. De ce nu renunță la credința lor fără rost și ce le dă puterea să reziste așa.
Despre prietena ei Janna și discuțiile lor nu avea nimic de spus.
– Ne cunoșteam de la biserică. Mergeam la ia și ne rugam împreună. Cînd eu îi povesteam ceva, ea se juca cu degetul în jurul nasturelui de la capot și se făcea că mă ascultă.
Ia venit rîndul și lui Janna, la întrebări. Au venit la ea acasă. Si ce vorbeați? La ce te provoca? Ai colaborat, ai sfătuit-o.
Un simgur cuvînt greșit putea schimba soarta zilei de mâine.
– Ce sfaturi să-i dau, că tot cum o tăia capul făcea. Ca să scap de ea și să ies din încurcătură îmi număram nasturii de la capot și începeam de sus cu da/ba/da/ba. Răspundeam cu ce se nimerea!
În cele din urmă au renunțat și Janna a scăpat. Declarațiile celor două se potriveau.
După cîțiva ani de pușcărie Trude a apărut din nou la noi în curte. Stăteau la umbră, cărățau zarzavaturile, povesteau și încropeau mîncarea de prânz.
Cred că trebuia să plece undeva. M-au chemat să mă roage ceva.
Trude locuia pe strada Armenească într-un bloc vechi cu lift. Am urcat la etaj și mi-a arătat micul apartament. În fața ferestrei pe o măsuța era aqvariumul.  Nu prea mare și cu câțiva peștișori exotici. M-a învățat să le dau de mîncare. Să fiu atent să-l acoper cu sticla ca să nu sară careva afară. Se întâmplase asta cu Nichipercea, un gupy colorat care a fost găsit pe jos aproape uscat dar apoi și-a revenit. Am primit jobul.
După o vreme Trude a plecat în Germania. Janna mai primea pachete de la ea. Din ciocolată, o bucată era și pentru mine.
Cînd m-am revăzut la München cu Trude, după 30 de ani, i-am adus aminte cum a scapat Janna prin povestea cu nasturii.
Ia nu o mai știa.
****************

Comments are closed.