66 – 25 dec. 2015

E frumos, Mulți ani! Dar câte odată e și greu.

Eu mă bucur cu gândul la, Mulți ani, împreună!

Ieri am avut 66, azi 67. Ce repede trece timpul. Anul trecut pe tort scria mare 66 dar mi l-au dar de-a-ndoaselea și când am citit 99 am rămas lipit de scaun. E, așa să fie!

– Hai suflă în lumânare! Dar e cam departe și suflul meu prea slab.

– Dă-te mai aproape! Dar scaunul mă ține.

– Ridică-te și hai la brad cu noi! Dar genunchii sunt cam moi.

– Hai că te-ajutăm un pic! Dar mai bine stau așa, că scaunul e ud.

– Puneți o dorință să ți-o împlinim!

Nu vreau Mulți ani, căci ei tot vin și trec.

Iar anul ăsta timp nebun, măcar acum să fie bun să stea un pic.

Măcar acum c-afară a nins și totul e alb nevinovat, în hol miroase-a brad și voci s-aud.

Masa e plină dar scaune n-ajung. Mâncăm pe rând și eu mă uit la voi. Un rid în plus și păr mai alb. Ochi luminoși în jurul meu, dar obosiți de drumul lung. Dar au venit și mi-au cântat. Este un crez, nu-i un colind.

Pisica s-a ascuns sub pat. Copii aleargă după ea. Îmi sunt nepoți și îi iubesc.

Pendula a înțepenit și-i bine așa. Că dacă clipa trece, vor pleca.

Iau eu voi continua să conversez, cu pisica mea.

Caut loc să mai pun pe noptieră noile fotografii. Zâmbiți la mine din hârtii.

Adorm, am chipul lor în gând și le spun numele pe rând. Cu ochii închiși în somn, de nu mă voi trezii, ani mulți, am să vă văd și simt aici.

Mulți ani, dar mie nu-mi lipsesc. Eu i-am trăit și ce-a fost frumos acum visez.

Decât mai mulți, mai bine doi și nu-nainte. Înapoi.