Menu

Cănuță‚ Om Sucit – 23 Dec 2011

 

NOTE, GÂNDURI, ÎNSEMNĂRI

Autor :  Christian E. de Hillerin
23 decembrie 2011

CĂNUȚĂ‚ OM SUCIT

An de an sunt confruntat cu o dilemă.

Ne apropiem de zilele când obosiți de un an de îndatoriri îndeplinite, ne punem speranța într-o clipă de răgaz. Dar înaintea acestui răgaz mai sunt totdeauna încă treburi de rezolvat. Mă trezesc cu musafirii la ușă. Totul este perfect aranjat, curățenia desăvârșită, mâncarea și băutura rostuite. În ultima clipă m-am dușat și bărbierit. Musafirii sunt veseli. Toată lumea e fericită. Ce bun ar fi un somn bun. Se cântă, se bea, se mănâncă. Zâmbesc mulțumit și mi se închid pleoapele de somn. Oare a observat cineva? Schimb locul și ajung în fotoliu. Parcă e ceva mai bine, dar tare aș vrea să fiu singur.
Cei din jur sau gândit la mine, s-au pregătit, au adus cadouri, au venit numai pentru mine. Merit oare atâta atenție?
Tot am uitat ceva. Cadourile sunt ascunse sub birou. Am uitat să le împachetez.
Dar am uitat și de mine. Tare aș vrea să fiu singur.
A trecut o seară frumoasă. Un eveniment fericit. Am dormit bine și acum îmi citesc corespondența.
Ce multe felicitări. Nici nu-ți vine să crezi cât de mulți oameni s-au gândit la tine. Ce felicitări frumoase. Câte cuvinte alese.
Iar am uitat să trimit din timp felicitări. M-am gândit la fiecare, i-am revăzut în gând așa cum îi știu demult. Îmi sunt așa de dragi. Iar am uitat să-i felicit.
Dar poate au simțit gândul meu, poate au avut și ei musafiri, poate vor și ei să fie singuri.
Oricum, acum am să la scriu și nici nu o să observe că-i târziu.
Sunt așa de mulțumit și împăcat că m-am descurcat. Le-am dorit din tot sufletul cum am știut mai bine, bucurii, liniște, sănătate și zile cu soare în care ai timp să-ți amintești cine ești și ce ai făcut.
Și acum când sunt singur, îmi dau seama ce mulți sunt aici cu mine.

*******

Am pus ultimele podoabe, am aprins luminițele și privesc mulțumit bradul de Crăciun.
De ani de zile se repetă același obicei. Pe vremuri aveam un sentiment mai proaspăt, mai bogat, mai emoțional și mai responsabil. Nu era pentru mine, era mai mult pentru cei dragi mie. Cadourile își găseau locul sub ultimele ramuri în zăpada de vata albă. Urma să se lase seara și să mă bucur de ochii mirați ai copiilor mei, de râsetele lor de fericire și curiozitatea pentru cadouri.
O dată cu trecerea timpului emoțiile se estompează și în lipsa copiilor am ajuns să mă bucur numai pentru mine.
Acum am avut surprinderea să descopăr că nu sunt singur. Și asta datorită vouă care de departe, pe nevăzute, fără zgomot și deranj m-ați copleșit cu un tsunami de felicitări. Citesc lista care parcă nu se mai termină. Nume care îmi sunt aproape, altele care mă surprind și multe care renasc din amintiri. Texte mai scurte sau cuvinte potrivite, urări de bine și imagini de iarnă.
Nu sunt numai vorbe sunt dedicații, gânduri, buchet de sentimente și astea toate numai pentru mine.
Pentru că azi am fost împreună, că m-ați însoțit la rotunjirea vârstei și că am colindat Crăciunul, că v-ați gândit la numele meu, pentru toate astea vă mulțumesc și vă doresc Sărbători fericite.

*******
Un semn venit cu săniuța, un sentiment adus de fulgi de nea, o bucurie cu miros de cetină și multe mesaje pe FB m-au făcut să privesc în urmă la anii în care v-am câștigat ca prieteni. Sunteți atât de mulți și-mi dați puterea să colind înainte. Puțin mai încet, mai cumpătat, mai răbdător, mai conștient de vârsta mea, deci mereu tânăr și neabătut pe calea mea. Va fi greu să mă ajungeți din urmă fiindcă visez repede, acționez instinctiv, cred în voi și clădesc mereu același model zicându-mi: „Rămâi tu însuți, fiindcă în tine este o fărâmă din cei ce te îndrăgesc și azi au fost lângă tine. Răspunde-le cu La mulți ani! și nu uita,

UN MULȚUMESC”

 

Leave a Reply