Menu

Amintiri de la Crăciun

Autor Alexandra Stănescu
– 2015 – Gura Humorului

Deși Crăciunul a trecut și văd toate amintirile în ceață, nu am uitat sentimentele, plăcerea.
Văd o umbră, o rochie bleu-marin, mă-ntorc și văd păr blond împletit cu ochelari și bluză albastră cu imprimeu:”Miss”. Ma uit înainte și văd un zâmbet, păr brunet prins în coc, lângă, sacou maro și cămașă bleu. În umbra parului blond, o bluză neagra și păr creț, iar mai în spate, păr șaten și rochie roșie. În dreapta sa, în fața mea și a tuturor, în capul mesei, stă un sacou negru cu insignă și cămașă gri cu papion. Parcă poartă și ochelari și poate zâmbește.
Imaginea, curând, plutește la loc în bibliotecă și face loc alteia.
Sentiment: bucurie.
Văd că-n cântec asurzitor, cei doi, unul născut de ziua lui, iar altul doar cu numele, valsează și sărbătoresc. Apoi, sacou negru cu insignă, cheamă pe păr blond și păr brunet la horă. O horă cu adevărat specială… Acolo nu se dansa ca de-obicei, era o joacă de copii și parcă nimănui nu-i păsa în ce direcție sare, era totul doar distracție și voie bună.
Următoarea imagine seamănă mult, același sentiment, același loc la masă, aceeași muzică tare.
Și imaginea pleacă, a lăsat loc cinei câmpenești. Acum analizez atentă imaginea… Numai geci. Lângă mine una bej, în cealaltă parte una neagră, în față una neagra cu guleraș cu pete, alta e maro și deasupra sa căciulă de eschimoș. Mă mai uit puțin, văd o geacă maro, una neagră, o vestă bleu-marin și hanorac bej cu dungulițe, ștrasuri.
Am asistat la un spectacol, totul colorat, cu capre, urși, buhai, cioban și bici. A… Și ciorbă caldă, și șorici la grătar.
Amintirile au plecat, dar ma bucur că am apucat să notez ce-am avut în minte. Acum, poate fac teme și citesc pentru școală, dar amintirile te construiesc și te ajută să devi tu mai târziu când școala nu va mai fi nimic.

PS. Dragă Alex,
cu mare plăcere am retrăit momentul.
Nu știu dacă ai urmat sfatul meu dar observ stilul nou. Ai părăsit fantasme, pentru pământeni. Citind am rămas surprins de o tehnică pe care o credeam doar a mea.
Delicatețea narațiunii a ocolit nume. Cu mare dibăcie ne-ai lăsat să descoperim personaje ascunse în întunericul Crăciunului.
Sunt fericit să întâlnesc dragostea pentru detalii subtil enumerate, atenta observare a nimicurilor ce altora le scapă.
Doresc să-ți dau curaj. M-ai cucerit. Mi-ai trimis un ghiocel și-ți doresc să devină falnic ștejar cu multe ramuri purtătoare de povești adevărate.
Mulțumesc.

Leave a Reply